MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcţie pe cineva. ♦ Fig. (rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.

MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.

MAZILÍ vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. şi pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)

mazilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mazileáscă

A MAZIL//Í ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcţie, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil