DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o ţară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare

DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.

devastá vb., ind. prez. 1 sg. devastéz, 3 sg. şi pl. devasteáză

A DEVAST//Á ~éz tranz. 1) (teritorii, localităţi, case etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ţinuturi etc.) A deposeda cu forţa de bunuri, de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<fr. dévaster, lat. devastare

DEVASTÁ vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr. dévaster, lat. devastare].