DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV. Tranz. şi refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-şi) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.

A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli

DEZGOLÍ vb. v. dezbrăca.

dezgolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá, conj. prez. 3 sg. şi pl. dezgoleáscă

A SE DEZGOL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuşti) A-şi lepăda frunzişul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli

A DEZGOL//Í ~ésc tranz. (corpul sau părţi ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli