DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. -ător.

Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant

DEZGUSTĂTÓR adj. 1. dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, scârbos, (livr.) imund, (reg.) mârşav, (fam. fig.) borât. (~ la înfăţişare.) 2. gre-ţos, oribil, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. v. ne-plăcut. 4. v. oribil. 5. abject, monstruos, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~oare.) 6. infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~oare treabă!)

dezgustătór adj. m., pl. dezgustătóri; f. sg. şi pl. dezgustătoáre

DEZGUSTĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dezgustă; care provoacă dezgust; respingător; repulsiv; antipatic; nesuferit. /a dezgusta + suf. ~ător

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. [< dezgusta + -tor].