DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer.

DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)

dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. şi pl. dezmembreáză

A SE DEZMEMBR//Á mă ~éz intranz. (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer

A DEZMEMBR//Á ~éz tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer

DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmiţa. [Cf. fr. démembrer].