DEZNODÁ, deznód, vb. I. Tranz. 1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o aţă, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ♢ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluţiona o situaţie încurcată, un conflict. 2. Fig. A deşela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [în]noda.

A (se) deznoda ≠ a (se) înnoda

DEZNODÁ vb. v. deşela, istovi, speti.

DEZNODÁ vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.)

deznodá vb., ind. prez. 1 sg. deznód, 3 sg. şi pl. deznoádă

A SE DEZNODÁ pers. 3 se deznoádă intranz. 1) (despre aţă, sfoară etc. înnodată) A se dezlega dintr-un nod (sau din mai multe). 2) (despre obiecte legate şi înnodate) A se desface dintr-o legătură cu nod. /dez- + a [în]noda

A DEZNODÁ deznód tranz. 1) A face să se deznoade. 2) rar (probleme, chestiuni, situaţii confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi, a elucida; a desluşi. /dez- + a [în]noda