DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. L Tranz. şi refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperişul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în faţă cuiva; a se înfăţişa. 3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii şi bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.

A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli

DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfăşura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăşi, încredinţa, înfăţişa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.

DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. şi Ban.) a (se) destruca. (Era învelit şi s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)

dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezveleáscă

A SE DEZVEL//Í se ~éşte intranz. rar (despre boboci, muguri) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli

A DEZVEL//Í ~ésc tranz. 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoţând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliş. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în faţa publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) fig. A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli