DIFUZIÚNE, difuziuni, s.f. 1. Împrăştierea în toate direcţiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafaţă cu asperităţi. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difúzie s.f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

difuziúne s. f. → fuziune

DIFUZIÚN//E ~i f. Dispersare a unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafaţă neregulată. [Art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, ~onis

DIFUZIÚNE s.f. 1. Răspândire, propagare, împrăştiere în mai multe părţi a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă zgrunţuroasă. ♦ Difuzare de unde radiofonice. 2. Întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitaţie. ♦ Pătrundere, propagare a moleculelor unui corp în masa altui corp. [Pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio].