FUZIÚNE, fuziuni, s.f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizaţii într-una singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituţii. 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice uşoare într-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant. ♢ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.

FUZIÚNE s. 1. v. fuzionăre. 2. v. topire.

fuziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. fuziúnii; pl. fuziúni

FUZIÚN//E ~i f. 1) (despre organizaţii, instituţii, societăţi etc.) Unire într-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichidă sub acţiunea căldurii. ♢ Punct de ~ temperatură de topire a unui corp solid. ~ nucleară reacţie nucleară, prin care două nuclee atomice uşoare se unesc, formând unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis

FUZIÚNE s.f. 1. Unire într-o singură unitate a unor organizaţii, grupări etc.; contopire. ♦ Fuziune nucleară = reacţie nucleară constând în combinarea a două nuclee atomice uşoare pentru a forma unele mai grele. 2. (Fiz.) Topire. ♢ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. fusion, it. fusione, lat. fusio].