DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement.

discernământ s. n., pl. discernămínte

DISCERNĂMÂNT n. Facultatea de a pătrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simţ. /<fr. discernement

DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raţiona, de a discerne, de a gândi; judecată, raţiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].