|
|
dispensa. 11 rezultate gasite
DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunţa la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligaţie, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.
DISPÉNSĂ, dispense, s.f. Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligaţie (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense.
DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunţa. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.
DISPÉNSĂ s. v. scutire.
dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. şi pl. dispenseáză
dispénsă s. f., g.-d. art. dispénsei; pl. dispénse
DISPÉNS//Ă ~e f. Scutire de anumite obligaţii sociale. /<fr. dispense
A SE DISPENS//Á mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodităţi. /<fr. dispenser, lat. dispensare
A DISPENS//Á ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare
DISPÉNSĂ s.f. Scutire (de o obligaţie); exceptare, excepţie de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa].
DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunţa la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligaţie etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
