SCUTÍRE, scutiri, s.f. Acţiunea de a scuti şi rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conţine un asemenea privilegiu. – V. scuti.

SCUTÍRE s. 1. v. absolvire. 2. dispensă, (înv.) scuteală, scutinţă. (~ de armată.)

SCUTÍRE s. v. apărare, ocrotire, protecţie, sprijin.

scutíre s. f., g.-d. art. scutírii; pl. scutíri