DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obţine ceva prin muncă, eforturi, perseverenţă; a câştiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ♢ Expr. A dobândi un copil = a i se naşte cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraş, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).

A dobândi ≠ a pierde

DOBÂNDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, lua, ocupa.

DOBÂNDÍ vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) 4. a căpăta, a câştiga, a obţine. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 5. v. asimila. 6. v. repurta. 7. v. câştiga.

dobândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dobândeáscă

A DOBÂND//Í ~ésc tranz. 1) (câştiguri) A obţine în urma unui efort; a căpăta; a contracta; a obţine. 2) înv. (oraşe, cetăţi etc.) A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobyti