DOLÍNĂ, doline, s.f. Depresiune în formă de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafaţă a unor roci solubile. – Din scr. dolina. Cf. fr. d o l i n e.

dolínă s. f., g.-d. art. dolínei; pl. dolíne

DOLÍN//Ă ~e f. Adâncitură de teren cu aspect de pâlnie, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafaţă. /<sb. dolina