INÉL, inele, s.n. 1. Cerc mic de metal (preţios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ♢ Inel de logodnă = verighetă. ♢ Expr. Tras (ca) prin(tr-un) inel = cu talia subţire; zvelt. ♢ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură planeta Saturn. 2. Obiect în formă de cerc, având diverse întrebuinţări practice; verigă, belciug. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastică format din două cercuri atârnate fiecare de câte o frânghie la o anumită distanţă de pământ şi la care gimnastul execută exerciţii ţinându-se de ele; p. ext. probă sportivă care se execută la acest aparat. 3. Arteră de circulaţie, cu traseu circular sau poligonal, care înconjură o localitate şi leagă capetele şoselelor exterioare care conduc la această localitate. 4. (La pl.) Zone inelare concentrice care se observă într-o secţiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase şi care indică vârsta acestora şi creşterea lor în grosime. ♦ Striuri concentrice pe solzii, operculele şi alte formaţii osoase ale peştilor, care permit evaluarea vârstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi. – Lat. anellus.

INÉL s. 1. v. verighetă. 2. v. belciug. 3. v. za. 4. (ANAT.) segment. (Un ~ al corpului albinei.) 5. v. buclă.

inél s. n., pl. inéle

INÉL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoabă. ~ de aur. ~ de argint. ♢ ~ de logodnă inel (de metal preţios) care se poartă pe degetul inelar ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soţi; verighetă. 2) Obiect în formă de cerc, confecţionat dintr-un material dur, având diferite întrebuinţări (pentru fixare, agăţare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ♢ ~e de gimnastică dispozitiv pentru gimnastică masculină, alcătuit din două cercuri de metal dur, suspendate de câte o frânghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau rădăcini ale plantei lemnoase, după numărul cărora se poate constata vârsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formează corpul unor viermi. /<lat. anellus

INÉL, inéle, s.n. ~ 6. (Mat.) Mulţime de elemente închisă faţă de două operaţii binare, dintre care prima formează cu mulţimea dată un grup (3) comutativ, iar cea de-a doua este asociativă faţă de elementele mulţimii şi distributivă în raport cu prima operaţie. [MW]