DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăieşte pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieţii gospodăreşti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

Domestic ≠ sălbatic

DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.

DOMÉSTIC adj. v. intern.

doméstic adj. m., pl. doméstici; f. sg. doméstică, pl. doméstice

DOMÉSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăieşte pe lângă casă, s-a deprins cu omul şi este folosit în avantajul acestuia. 2) rar Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /<fr. domestique, lat. domesticus

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăieşte lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupaţii, condiţii de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].