ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esenţială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relaţii foarte apropiate. ♦ (Despre relaţiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viaţa particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [Acc. şi; intím] – Din fr. intime, lat. intimus.

ÍNTIM adj., s. 1. adj. v. apropiat. 2. s. v. confident. 3. adj. v. strâns. 4. adj. v. sexual. 5. adj. v. prietenos. 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrâns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidenţial. 9. adj. v. adânc.

íntim/intím adj. m., pl. íntimi/intími; f. sg. íntimă/intímă, pl. íntime/intíme

íntim/intím adj. m., pl. íntimi/intími; f. sg. íntimă/intímă, pl. íntime/intíme

ÍNTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de însăşi esenţa unui lucru, fenomen; inclus în partea lăuntrică a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strâns legat prin ceea ce există mai frumos, mai profund; ataşat prin sentimente puternice. 3) Care ţine de viaţa personală. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce într-un cerc restrâns. Petrecere ~ă. [Acc. şi intím] /<fr. intime, lat. intimus

ÍNTIM, -Ă adj. 1. Esenţial, profund (într-un lucru, într-o problemă etc.); lăuntric. ♦ (Fig.) Strâns, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternică, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se referă la viaţa particulară sau familială a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].