DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor. ♢ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ♢ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, faţă de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ♢ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârşi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Fiinţă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relaţii amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dinţate şi cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

Dragoste ≠ ură, urâciune

DRÁGOSTE s. v. limba-cucului, portulacă.

DRÁGOSTE s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Îţi ofer cartea cu toată ~.) 3. v. iubit. 4. afecţiune, iubire. (Îl înconjura cu multă ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-raiului.

drágoste s. f., g.-d. art. drágostei

DRÁGOST//E f. 1) Sentiment de afecţiune şi devotament faţă de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ♢ Cu multă ~ (sau cu toată ~ea) cu multă plăcere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; amor; iubire. ♢ A prinde ~ faţă de cineva a se îndrăgosti. 3) Fiinţă iubită. 4) Sentiment de afecţiune foarte puternică (şi durabilă) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patimă. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti