DROBUŞOR¹, drobuşori, s.m. Diminutiv al lui drob¹ (1). – Drob¹ + suf. -uşor.

DROBUŞÓR², drobuşori, s.m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui şi cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob² + suf. -uşor.

DROBUŞÓR s. v. drob, drobiţă.

DROBUŞÓR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobişor, laba-mâţei.

drobuşór (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobuşóri