DUŞMĂNÍE, duşmănii, s.f. Sentiment de ură faţă de cineva sau de ceva; relaţii pline de ură între persoane; vrăjmăşie. – Duşman + suf. -ie.

Duşmănie ≠ prietenie, simpatie

DUŞMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

duşmăníe s. f., art. duşmănía, g.-d. art. duşmăníei; pl. duşmăníi

DUŞMĂNÍE f. Atitudine răuvoitoare, faţă de cineva; vrăjmăşie; ostilitate; vrajbă; ură. [Art. duşmănia; G.-D. duşmăniei; Sil. -ni-e] /duşman + suf. ~ie