DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.

Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar

DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreţ, ţeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, ţiitor. (Ghete ~; o construcţie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile

DURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care ţine sau se păstrează multă vreme; trainic. Construcţie ~ă. /<fr. durable, lat. durabilis

DURÁBIL, -Ă adj. Care ţine mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].