TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic.

Trainic ≠ şubred, netrainic, trecător

TRÁINIC adj. 1. v. solid. 2. v. durabil. 3. durabil, indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.) 5. v. persistent.

tráinic adj. m., pl. tráinici; f. sg. tráinică, pl. tráinice

TRÁINI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine sau se păstrează mult timp; durabil. Cunoştinţe ~ce. /trai + suf. ~nic