ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-şi pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalaţie etc. – Din fr. équiper.

ECHÍPĂ, echipe, s.f. Grup de oameni care, sub conducerea unui şef, îndeplinesc în acelaşi timp o muncă sau o acţiune comună. ♢ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formaţie, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, şi participă la competiţii. ♦ Fiecare dintre cele două formaţii care îşi dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.

A echipa ≠ a dezechipa

ECHÍPĂ s. (SPORT) formaţie, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)

ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. şi pl. echipeáză

echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe

ECHÍP//Ă ~e f. 1) Grup de oameni care îndeplinesc o acţiune comună sub conducerea unui şef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antrenează şi participă la competiţii împreună. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. équipe

A SE ECHIP//Á mă~éz intranz. A-şi pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

A ECHIP//Á ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acţiuni. 2) (întreprinderi, instalaţii etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduşi de un şef. ♦ Grup, formaţie sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].

echipa de fotbal