ECHITÁTE s.f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis.

Echitate ≠ inechitate, nedreptate

ECHITÁTE s. v. dreptate.

echitáte (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echităţii

ECHIT//ÁTE ~ăţi f. Principiu moral sau juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; dreptate. [G.-D. echităţiiî /<fr. équité, lat. aequitas, ~atis

ECHITÁTE s.f. Egalitate, dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. ♦ Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi a datoriilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor, a drepturilor şi a datoriilor fiecăruia. [Gen. -tăţii. / cf. fr. équité, lat. aequitas].