ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie.

ECONOMÍE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeală, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strânsoare, strânsură. (A strâns o ~ bunicică pentru zile negre.) 2. v. structură.

economíe s. f., art. economía, g.-d. art. economíei; pl. economíi, art. economíile

ECONOMÍ//E ~i f. 1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distribuţia şi consumul bunurilor materiale. ♢ ~ naţională totalitate a ramurilor de producţie dintr-o ţară. 2) la sing. Stare economică a unei ramuri de activitate umană. ~a industriei. 3) la sing. Ştiinţă care se ocupă cu studiul activităţii economice a societăţii umane. 4) Chibzuinţă în folosirea bunurilor materiale; măsură în consum, în cheltuieli. Regim de ~. 5) mai ales la pl. Bani strânşi cu un scop anumit; rezervă de bani. ♢ Casă de ~i casă unde se depun banii pentru păstrare. [G.-D. economiei] /<fr. économie, lat. economia

ECONOMÍE s.f. 1. Totalitatea relaţiilor de producţie dintre oameni care alcătuiesc baza societăţii într-o anumită epocă. ♢ Economie naţională = totalitatea ramurilor de producţie şi de muncă ale unei ţări; economie politică = ştiinţă care studiază dezvoltarea relaţiilor sociale de producţie în intercondiţionarea lor cu forţele de producţie, legile producţiei sociale, repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 2. Chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli, în folosirea banilor, a materialelor etc.). 3. (La pl.) Rezervă de bani; bani agonisiţi. 4. Alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. [Gen. -iei. / cf. fr. économie, it. economia, lat. oeconomia, gr. oikonomia – gospodărire].