STRICT, -Ă, stricţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepţie; p. ext. sever, aspru. ♢ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus.

STRICT adj., adv. 1. adj. aspru, riguros, sever, straşnic, (rar) strâns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.) 2. adj. exact, precis, riguros, ştiin-ţific. (O definire ~.) 3. adv. minim. (Sortiment ~ necesar.)

strict adj. m., pl. stricţi; f. sg. stríctă, pl. strícte

STRICT¹ adv. Cu stricteţe; în mod sever. Fumatul este ~ interzis. ♢ (A fi) ~ necesar a fi absolut trebuincios; a fi indispensabil. /<fr. strict, lat. strictus

STRIC//T² ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre prescripţii şi despre alte acţiuni codificate) Care necesită a fi respectat întocmai; aplicat în conformitate cu prevederile de rigoare; sever. Regim ~. Evidenţă ~ tă. ♢ (În) sensul ~ al cuvântului în sensul de bază, cel principal, al cuvântului. 2) Care exclude orice abatere de la normă; exigent în aplicarea regulilor; aspru; sever. /<fr. strict, lat. strictus

STRICT, -Ă adj. 1. Care nu admite excepţie, abatere; riguros, exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (Despre organe vegetale) Tare, rigid. [Cf. fr. strict, lat. strictus < stringere – a strânge].