EDÉN s.n. (Livr.) Rai, paradis.** Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.

Eden ≠ gheenă, iad, infern

EDÉN s. v. cer, paradis, rai.

edén s. n.

EDÉN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioşi; rai; paradis. 2) fig. Loc care încântă şi desfată; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absolută; rai; paradis. /<fr. éden

EDÉN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. éden, ebr. eden – câmpie].