ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -ce, adj. Care aparţine electricităţii, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezenţa electricităţii. ♢ (Adverbial) Aparat care funcţionează electric. ♢ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (şi substantivat, f.) = sistem de iluminaţie în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. – Din fr. électrique.

eléctric adj. m., pl. eléctrici; f. sg. eléctrică, pl. eléctrice

ELÉCTRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de electricitate; propriu electricităţii. Energie ~că. 2) Care produce electricitate; producător de electricitate. Generator ~. 3) Care funcţionează cu ajutorul electricităţii. Aparat ~. [Sil. -lec-tric] /<fr. électrique, lat. electricus

ELÉCTRIC, -Ă adj. De electricitate, care produce electricitate. ♢ Câmp electric = regiune a spaţiului în care se exercită forţe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune; energie electrică = energie proprie numai câmpurilor electrice; centrală electrică = centrală care produce energie electrică; sarcină electrică = electricitate (1). [< fr. électrique].