ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ S.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum.

ELEMÉNT s. 1. componentă, constituent, piesă. (Un ~ al unui ansamblu.) 2. element autohton v. substrat. 3. (CHIM.) corp simplu. 4. v. pilă electrică. 5. element galvanic v. pilă electrochi-mică. 6. (la pl.) cunoştinţe (pl.), noţiuni (pl.). (Câteva ~ despre ...) 7. (la pl.) (înv. şi pop.) stihie. (S-au dezlănţuit ~ele naturii.)

elemént s. n., pl. eleménte

ELEMÉNT ~e n. 1) Parte componentă a unui întreg. ~ele unei lucrări. ♢ ~ de construcţie piesă din ansamblul unei construcţii. 2) chim. Substanţă simplă care nu se mai poate descompune pe cale chimică, dar care poate intra în componenţa altor substanţe. 3) Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forţă a naturii. 5) rar Mediu în care trăieşte o fiinţă. 6) Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de bază al unei discipline, al unei ştiinţe; noţiune fundamentală. /<fr. élément, lat. elementum

Element de cosolidare din beton compresat, cuvânt care provine din „stafilo“ -formă ramificată + „pod“-picior, incorect „stabilopod“, un hiperurbanism

ELEMÉNT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substanţe sau principii despre care se credea că stau la baza corpurilor şi a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forţe din natură, forţele naturii. 2. Parte componentă a unui obiect, a unei maşini. 3. Membru al unei colectivităţi etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimică şi care, în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. Mediu în care trăieşte o fiinţă, o vieţuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj plăcut în care se simte bine cineva. 6. Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei ştiinţe. [Pl. -te, (s.m.) -ţi. / < lat. elementum, cf. fr. élément, it. elemento].

element in constructia unei sobe intre soba propriu zisa si fumuri

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unităţi de măsură, o multiplică de 10 la puterea 12 ori

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unităţi de măsură, o multiplică de 10 la puterea 15 ori

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unităţi de măsură, o multiplică de 10 la puterea 18 ori

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unităţi de măsură, o multiplică de 10 la puterea 21 ori

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unităţi de măsură, o multiplică de 10 la puterea 24 ori

Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia de 10 la puterea -15

Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia de 10 la puterea -18

Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia de 10 la puterea -21

Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia de 10 la puterea -24