ELÓGIU, elogii, s.n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.

Elogiu ≠ hulă, ponegreală

ELÓGIU s. v. glorie.

elógiu s. n. [-giu pron. -gĩu], art. elógiul; pl. elógii, art. elógiile (sil. -gi-i-)

ELÓGI//U ~i n. 1) Discurs prin care este lăudat cineva sau ceva. 2) fig. Laudă (exagerată) adusă cuiva; proslăvire neîntemeiată; panegiric; ditiramb. /<fr. éloge, lat. elogium

ELÓGIU s.n. Discurs, cuvântare prin care este lăudat cineva; laudă deosebită adusă cuiva, preamărire. [Pron. -giu. / < lat. elogium – scurtă inscripţie pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. éloge].