EMERÍT, -Ă, emeriţi, -te, adj. 1. (Ieşit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. emerite, lat. emeritus.

emerít adj. m., pl. emeríţi; f. sg. emerítă, pl. emeríte

EMERÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care posedă cunoştinţe profunde şi experienţă bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, lat. emeritus

EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaşte foarte bine o anumită ştiinţă sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ♢ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în ştiinţă, în învăţământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].