ENERVÁRE, enervări, s.f. Acţiunea de a (se) enerva şi rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin nelinişte, nerăbdare, agitaţie, iritare, înfuriere. – V. enerva.

ENERVÁRE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.

enerváre s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări

ENERV//ÁRE ~ări f. 1) v. A ENERVA şi A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoasă manifestată prin nelinişte; agitaţie; nerăbdare. /v. a enerva

ENERVÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) enerva şi rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (Med.) Enervaţie. [< enerva].