ENORÍE, enorii, s.f. Parohie. – Din ngr. enoría.

ENORÍE s. v. parohie.

enoríe s.f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile

ENORÍ//E ~i f. 1) Teritoriu în care îşi exercită atribuţiile un preot; parohie. 2) Totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoría