ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de naraţiune, idei, sentimente, acţiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ♢ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naraţiuni în versuri şi în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic şi moral al personajelor, faptele lor, relaţiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporţii vaste; grandios. 2. S.f. Totalitatea operelor literare aparţinând genului epic. – Din fr. épique, lat. epicus.

ÉPIC adj. (LIT.) narativ. (Lucrare de factură ~.)

épic adj. m., pl. épici; f. sg. épică, pl. épice

ÉPI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care exprimă în versuri fapte eroice. Poem ~. ♢ Gen ~ gen literar care include creaţiile cu caracter narativ în proză sau în versuri. 2) Care are proporţii vaste, meritând a fi reflectate într-o epopee. Evenimente ~ce. /<fr. épique, lat. epicus

ÉPIC, -Ă adj. Care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente. ♢ Gen epic – gen literar care cuprinde totalitatea producţiilor literare cu caracter narativ. ♦ (Fig.) Demn de o epopee, grandios, de mari proporţii. [Cf. fr. épique, lat. epicus, gr. epikos].