ERMETÍSM s.n. Tendinţă în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentaţie, un limbaj obscur, dificil, criptic. – Din fr. hermétisme.

ermetísm s. n.

ERMETÍSM n. 1) Caracter închis, de nepătruns. 2) Curent literar, caracterizat printr-un limbaj excesiv intelectualizat. /<fr. hermétisme

ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînţeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimişti ca patron al ştiinţelor oculte şi al magiei].