EROÍSM s.n. Capacitatea de a săvârşi fapte mari; vitejie; fel de a acţiona specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme.

EROÍSM s. v. vitejie.

eroísm s. n. (sil. -ro-ism)

EROÍSM n. Capacitate de a săvârşi fapte mari, fapte de vitejie. /<fr. héroïsme

EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie, curaj; spirit de erou. [< fr. héroïsme].