ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se căţăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

ESCALÁDĂ, escalade, s.f. Escaladare; suire, căţărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acţiuni, a unui conflict etc.; escaladare. – Din fr. escalade.

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. şi pl. escaladeáză

escaládă s. f., g.-d. art. escaládei; pl. escaláde

ESCALÁD//Ă ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata

A ESCALAD//Á ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, căţărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, căţărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALÁDĂ s.f. Escaladare; căţărare, ascensiune. [< fr. escalade].