ESENŢIÁL, -Ă, esenţiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ţine de esenţă (1), privitor la esenţă; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.

Esenţial ≠ neesenţial, secundar

ESENŢIÁL adj. 1. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. v. elementar.

esenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. esenţiáli; f. sg. esenţiálă, pl. esenţiále

ESENŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de esenţă; care constituie esenţa unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de primă importanţă; foarte important; principial; substanţial; primordial; cardinal; fundamental. [Sil. -ţi-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis

ESENŢIÁL, -Ă adj. Care aparţine esenţei unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ţi-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis].