ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor şi trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTÓMPĂ, estompe, s.f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se şterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe.

A estompa ≠ a reliefa, a sublinia

ESTOMPÁ vb. 1. a se şterge. (Conturul i s-a ~.) 2. v. voala.

estompá vb., ind. prez. 1 sg. estompéz, 3 sg. şi pl. estompeáză

estómpă s. f., g.-d. art. estómpei; pl. estómpe

ESTÓMP//Ă ~e f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material, cu care se potrivesc umbrele la un desen executat în creion, în cărbune sau în pastel. /<fr. estompe

A SE ESTOMP//Á mă ~éz intranz. (despre imagini) A deveni mai puţin intens; a se face vag; a se dilua; a slăbi; a se amortiza; a se atenua. /<fr. estomper

A ESTOMP//Á ~éz 1. tranz. 1) (desene) A potrivi cu o estompă. 2) (contururile unui desen) A slăbi în intensitate, dotând cu o umbră împrecisă. 3) fig. A face să se estompeze. /<fr. estomper

ESTÓMPĂ s.f. Bastonaş de piele sau de hârtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obţinut. [< fr. estompe].

ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri uşor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].