ETÉRIC, -Ă, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietăţi asemănătoare eterului (1). ♢ Ulei eteric = substanţă uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate şi care se foloseşte în industria parfumurilor şi în cea alimentară. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. ätherisch.

ETÉRIC adj. v. diafan, fin, străveziu, subţire, transparent, vaporos.

etéric adj. m., pl. etérici; f. sg. etérică, pl. etérice

ETÉRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care are proprietăţi asemănătoare eterului. ♢ Ulei ~ substanţă volatilă cu miros puternic, extrasă din plante mirositoare şi întrebuinţată în industria parfumurilor, în cea alimentară şi în cea farmaceutică. 2) fig. Care vădeşte sensibilitate şi rafinament; fin. /<germ. ätherisch

ETÉRIC, -Ă adj. 1. Fluid şi curat ca eterul, cu proprietăţile eterului. ♢ Ulei eteric = substanţă uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din plante şi se foloseşte în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (Fig.) Foarte curat. ♦ Subtil, fin. ♦ Inconsistent. [Cf. germ. ätherisch].