EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparaţie mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

EVITÁ vb. 1. v. ocoli. 2. a se feri. (Am ~ să-l întâlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preâîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 4. v. feri. 5. v. eluda.

evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. şi pl. evítă

A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuţii etc.) A trece în mod intenţionat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acţiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare

EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].