EVOLÚŢIE, evoluţii, s.f. 1. Dezvoltare. 2. Desfăşurare, curs. 3. Deplasare prin mişcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis.

Evoluţie ≠ involuţie, regres

EVOLÚŢIE s. 1. devenire, dezvoltare, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. v. progres. 3. curs, desfăşurare, dezvoltare, mers, (Munt.) şiretenie. (~ evenimentelor.)

evolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. evolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. evolúţiei; pl. evolúţii, art. evolúţiile (sil. -ţi-i-)

EVOLÚŢI//E ~i f. 1) la sing. Modificare treptată a calităţii spre un nivel superior; dezvoltare. ~a speciilor. 2) Curs al unei acţiuni, al unui proces; desfăşurare. ♢ În ~ în curs de dezvoltare. 3) (despre avioane, nave) Mişcare largă (mai ales circulară) în jurul unui punct fix. 4) (despre trupe militare) Schimbare de poziţie; regrupare tactică şi strategică; manevră. 5) (despre sportivi, artişti) Prezentare în faţa publicului. [G.-D. evoluţiei] /<fr. évolution, lat. evolutio, ~onis

EVOLÚŢIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective şi subiective, în viaţa socială şi care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluţie. 3. Desfăşurare, curs. 4. Mişcare largă (mai ales circulară); mişcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [Var. evoluţiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio].