EXERCÍŢIU, exerciţii, s.n. 1. Acţiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic şi repetat, în scopul dobândirii sau perfecţionării unor deprinderi sau îndemânări. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor şi executarea acţiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoştinţelor etc. într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcţionar, o persoană oficială; în sintagma) în exerciţiul funcţiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exerciţiu bugetar = perioadă de timp, de obicei de un an, pentru care se întocmeşte şi se execută bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

EXERCÍŢIU s. v. practică.

exercíţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu, x pron. gz], art. exercíţiul; pl. exercíţii, art. exercíţiile (sil. -ţi-i-)

EXERCÍŢI//U ~i n. 1) Activitate desfăşurată sistematic cu scopul formări sau perfecţionării anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor în vederea însuşirii artei militare. 3) Ansamblu de acţiuni sau mişcări pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoştinţelor etc. într-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Temă dată elevilor pentru a controla şi a consolida cunoştinţele dobândite. 5): În ~ul funcţiunii în timpul sau în cadrul serviciului legal (al unui funcţionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

EXERCÍŢIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Acţiune fizică sau intelectuală, repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilităţi etc. ♦ Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obişnui pe cel care învaţă să cânte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. ♦ Instruire a militarilor pentru a învăţa deprinderea mânuirii armelor şi a modului de a lupta. ♦ Temă dată şcolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, îndeplinire. ♦ Exerciţiu bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operaţiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♢ În exerciţiul funcţiunii = în timpul serviciului legal. [Pron. -ţiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].