SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de împărţire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat; p. ext. care se exercită cu stăruinţă şi cu perseverenţă. 2. S.f. (Biol.) Ştiinţă care studiază diversitatea organismelor vegetale şi animale, diferenţele şi înrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systématique.

Sistematic ≠ nesistematic

SISTEMÁTIC adj. v. mecanic, mecanizat, perfecţionat.

SISTEMÁTIC adj., adv. 1. adj. coerent, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 2. adj. metodic, organizat, (înv.) metodicesc. (O acţiune ~.) 3. adv. metodic, organizat, (înv.) meto-diceşte. (Procedează ~.) 4. adj. periodic, regulat. (Controale ~.)

sistemátic adj. m., pl. sistemátici; f. sg. sistemátică, pl. sistemátice

SISTEMÁTIC¹ adv. În mod regulat. /<lat. systematicus, fr. systématique, germ. systematisch, Systematik

SISTEMÁTI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care constituie un sistem; care se bazează pe un anumit sistem. Analiză ~că. 2) Care se face în conformitate cu un sistem. Antrenament ~. /<lat. systematicus, fr. systématique, germ. systematisch, Systematik

SISTEMÁTIC, -Ă adj. 1. Făcut după un anumit sistem. 2. (adesea adv.) Potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. [Cf. fr. systématique, gr. systematikos].