EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preţ să iasă din comun; excentric. ♦ Neobişnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

Extravagant ≠ ordinar

EXTRAVAGÁNT adj. v. neobişnuit.

extravagánt adj. m., pl. extravagánţi; f. sg. extravagántă, pl. extravagánte

EXTRAVAGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care depăşeşte limitele bunului simţ; ieşit din comun; neobişnuit; excentric. Idei ~te. Îmbrăcăminte ~tă. 3) şi substantival (despre persoane) Care şochează prin felul său de a fi; bizar; ciudat; neobişnuit. /<fr. extravagant

EXTRAVAGÁNT, -Ă adj. Care doreşte, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobişnuit, ciudat. [< fr. extravagant].