FALŞITÁTE s.f. v. falsitate.

FALSITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare făţarnică; ipocrizie, făţărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falşitáte s.f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.

FALSITÁTE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmaţii.) 2. v. ipocrizie.

falsitáte s. f., g.-d. art. falsităţii

FALSITÁTE f. 1) Caracter fals; însuşirea de a fi fals. 2) Comportare lipsită de sinceritate; făţărnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis

FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Făţărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falşitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].

FALŞITÁTE s.f. v. falsitate.