FEMEIÚŞCĂ, femeiuşti s.f. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie drăguţă, vioaie, plină de temperament; (peior.) femeie rea, uşoară, neserioasă. 2. Femelă. [Pr.: -me-iuş-] – Femeie + suf. -uşcă.

FEMEIÚŞCĂ s. 1. (ZOOL.) femelă, (înv. şi reg.) muieruşă, muieruşcă, muieruţă. (~ sturzului.) 2. (TEHN.) muieruşcă, (reg.) măiuţ, mână, scânduriţă. (~ la războiul de ţesut.)

femeiúşcă s. f. (sil. -me-iuş-), g.-d. art. femeiúştei; pl. femeiúşte

FEMEIÚŞ//CĂ ~ti f. (diminutiv de la femeie) 1) depr. Femeie cu purtări uşoare. 2) v. FEMELĂ. / femeie + suf. ~uşcă

femeiúşcă, femeiúşte, s.f. (pop.) 1. femeie drăguţă şi vioaie. 2. femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele; muieruşcă. 3. bărbat condus de femeie în căsnicie. 4. animal de sex feminin. 5. scândurică cu găurele la războiul de ţesut; muieruşcă, găurar, găureancă, scânduriţă, potiheci, bărbătuş.