FERÍT, -Ă, feriţi, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puţin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în faţă. – V. feri.

FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiş.

ferít s. m., pl. feríţi

FERÍ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri

FERÍ//T² ~ţi m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite

FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite].