FERMENTÁŢIE, fermentaţii, s.f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanţelor organice sub acţiunea fermenţilor produşi de microorganisme; fermentare. ♦ Substanţă fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio.

FERMENTÁŢIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substanţe.)

fermentáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fermentáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fermentáţiei; pl. fermentáţii, art. fermentáţiile (sil. -ţi-i-)

FERMENTÁŢI//E ~i f. Proces de descompunere a unor substanţe organice sub acţiunea fermenţilor şi de transformare a lor în alte substanţe. [Art. fermentaţia; G.-D. fermentaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fermentation, lat. fermentatio, ~onis

FERMENTÁŢIE s.f. Fermentare; transformare chimică a materiei organice în noi substanţe sub influenţa fermenţilor. ♦ Substanţă fermentată. [Gen. -iei, var. fermentaţiune s.f. / cf. fr. fermentation, lat. fermentatio].