FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparţine realităţii, care este plăsmuit sau există doar în mod convenţional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

FICTÍV adj. v. imaginar.

fictív adj. m., pl. fictívi; f. sg. fictívă, pl. fictíve

FICTÍV ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care există în aparenţă; creat în imaginaţie; ireal; ideal; imaginar. Personaj ~. 2) Care există numai în virtutea unui acord dintre persoane; realizat printr-o convenţie. Căsătorie ~ă. /<fr. fictif

FICTÍV, -Ă adj. Nereal, inexistent; plăsmuit, imaginar. ♦ Aparent; fals. [< fr. fictif].